Tu ai aerul plin de cuvinte și respiri sacadat printre ele aproape monosilabic, de aceea , când privesc cerul umed îmi miroase a aripi de înger plouate vocalic în tonurile vocii tale . Mă reped să te ating dedulcindu-mă de tine, apă vie dezghețată din steaua mea (niciodată căzătoare). Așa, să putem nemuri împreună înflorindu-ne unul pe altul, până la unu,rând pe rând , până ce eu doar clinchet de gleznă rămân, la pasul tău de zeu.